2014-04-30

Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase de Dan Alexe

Cele 33 de povestiri din Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase sunt un alt fel de a fi al lui Dan Alexe, ca de obicei foarte personal, o deschidere a limbajului prin erotism. 

„Ficţiunea e un  mod de a pune în evidenţă splendoarea furioasă a limbii noastre. Aşa cum un film, indiferent de povestea narată vizual, trebuie să fie o reflecţie asupra imaginii, la fel o operă literară trebuie să fie, prin coerenţa ei, o reflecţie asupra limbii. Asta caut eu, chiar dacă scriu aparent despre sex… Dar scriitura e de fapt un act erotic.” (Dan Alexe, interviu cu Eugen Istodor)

„Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu şi mai vibrant, mai uman şi mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător şi mai abrupt, mai vesel şi mai trist, mai suculent, mai poznaş, mai poetic, mai ame- şi amuţitor. Şi rar am văzut, de când sunt editor de carte, un asemenea talent în (orgolioasă) desfăşurare. 

Dan Alexe nu ţine neapărat să se aşeze în albia unui gust impus de critică, a unei tendinţe, a unei mode. Dă impresia că scrie ca să-şi facă sieşi o plăcere – şi cred că şi-o face. Îl interesează prea puţin dacă textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o răstignire. Dan Alexe scrie în temeiul unei înzestrări formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele şi al unei pofte năvalnice, aproape carnale, de-a face literatură din orice. Îi place să aştearnă poveşti. Îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place şi să ghicească reacţia cititorului.

Stupoare, jubilaţie, ruşine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căinţă – toate acestea sunt forme de feedback la cele 33 de texte din Miros de roşcată amară. O singură reacţie lipseşte: indiferenţa.” (Radu Paraschivescu)

Lupoaica        de     la      Carrefour


Carrefour e un teren remarcabil pentru vânătoare și întâlniri. Orice supermarket, de altfel, în egală măsură cu librăriile mari. Librăria nu e însă la îndemâna oricui; acolo mai dai și peste câte una care vrea doar să-și cumpere cărți ca să le citească și atât.
Orice supermarket e bun, cu excepția Ikea. La Ikea merg alea care au acasă bărbat cu șurubelniță, bărbat cu care vin iar în weekend pentru chifteluțele cu piure și gem de merișor care dau adicție religioasă. La supermarket însă, posibilitățile de vânătoare și de aplicare a psihologiei abisale sunt infinite. Am zis Carrefour doar pentru că e francez și că termenul însuși de draguer e francez.
Prima etapă în hăituirea cu succes e analizarea conținutului coșului prăzii. Unde vezi lucruri câte două: două lasagna, doua tuburi de pastă de dinți etc., acolo nu te bagi, mai ales dacă e pasta aia de dinți ieftină și stupidă, din trei culori împletite. De evitat și pretențioasele care își cumpără ostentativ doar ce poartă eticheta bio.
Cel mai înduioșător –și pradă aproape sigură– e aia care la coadă citește ziarul și are în coș Olasagna de pus la microunde, UN măr și O sticlă de vin. La una m-am dus și i-am pus și sticla mea în coș, declamând „una și cu una fac două“. I-a plăcut atâta neobrăzare inteligentă. Vinul ei era prost, ca să-l putem bea l-am amestecat cu al meu, inventând cocktailuri vinicole. Pulsațiile de durere din creier de a doua zi mi-au obliterat detaliile nopții și mi-au alterat durabil lobul rușinii.
Sigur, tehnica nu e infailibilă. Nu voi uita emoția ce m-a cuprins făcând coada la casă in spatele unei ponosite care citea Sartre având în coș doar o conservă de corned beef, oroarea aia grasă și păstoasă ce aduce cu mâncare pentru câini. Mi-o și închipuiam lăpăind singură corned beef direct din cutie, într-o mansardă nemobilată, șezând turcește pe podea, fără căutare, dar senzual, cu Sartre în poală.
Privirea pe care i-am aruncat-o, încărcată de înțelesuri supramundane, i-a stârnit doar un rictus pretențios. Conserva de corned beef era pentru monstruosul dog german, bestie lipsită de umor ce aștepta la ieșire, înfipt în fund ca un Buddha și fixându-mă fără expresie.
coperta Miros de roscata amara
Asta cu inel în nas de care voi spune acum era o iazmă a cărei frumusețe de hoplit se manifesta cu naturalețe controlată printr-un algoritm necunoscut mie. Nu citea nimic, așteptând calmă la coadă, dar ochiul ei mijit fără sforțare spunea: aici e inteligență.
Din spate, i-am inspectat coșul și i-am spus:
– Judicioasă alegere. E sezonul sparanghelului și al anghinarei. Numai că nu trebuiesc ovărfierte. Vârfurile de sparanghel – doar vreo opt minute, maxim zece, după ce le-ați frecat pielița cu un rașpel. Anghinarea – juma’ de oră, dar să nu aruncați apa după aia. Zeama verde care rămâne conține ce-i mai bun și e excelentă pentru supe și ficat.
S-a întors și m-a examinat calmă, remarcând, fără să o arate, sandalele mele savant jerpelite și gramatica tibetană din coș.
– Tocmai ies dintr-o relație odioasă, mi-a zis. Sunt depresivă, licantroapă, iau medicamente și nu mă bucură acum decât răutatea din mine. Stai departe și nu mai mesteca gumă când vorbești cu femei.
Am tăcut amândoi, tăcerea fiindu-mi mie mai ușoară pentru că puteam să-i examinez spatele rigid. Avea umeri lați și atletici, goi, cu un lup tatuat urlând la lună pe omoplatul stâng.
– Cum ești licantroapă? am întrebat, descoperindu-mi brusc o voce timidă.
S-a întors iar, trădând prin bruschețe că doar atâta aștepta.
– Pentru că am trei țâțe. Așa m-am născut.
A plătit și a ieșit teatral, eu enervând prin nemișcare mută și casierița, și coada din spatele meu.
Mă aștepta afară.
– Ai cumpărat vin foarte bun, mi-a zis pe un ton de obrăznicie forțată.

Urmarea, în volumul Miros de roșcată amară. 

2014-04-18

Stalpii pamantului de Ken Follett la ed RAO editie aniversara 25 ani

"Stâlpii Pămantului" este un bestseller internaţional, cu vânzari record; romanul istoric semnat de Ken Follet a fost tradus în peste 30 de limbi, cumulând mai mult de 150 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume. Cartea este apreciată deopotrivă de critici, cât şi de publicul larg, devenind rapid o lectură obligatorie a vremurilor noastre - ca dovada, a fost aleasa de Oprah Winfrey ca lectură propusă în ediţia cu numarul 60 a Oprah's Book Club şi a fost inclusă în selecţia facută de Exclusive Books în lucrarea "1001 de cărţi de citit într-o viaţă" (Editura RAO, 2010). Mai mult, cartea a fost adaptată într-o miniserie de succes realizată de BBC, nominalizată la premiile Golden Globe.  Într-o epocă a războiului civil, a foametei şi a luptelor religioase se înalţă uluitoarea catedrală din Kingsbridge. Pe acest fundal, vieţi se împletesc: cea a lui Philip, stareţul devotat şi inventiv, care îşi doreşte să înalţe cea mai mare catedrală gotică din lume... a lui Tom, zidarul devenit arhitect ­ un bărbat cu sufletul sfâşiat... a frumoasei şi misterioasei Lady Aliena, urmărită de un secret ruşinos... şi a luptei dintre bine şi rău, care va întoarce biserica împotriva statului şi frate împotriva fratelui. Uluitoare epopee a ambiţiilor, anarhiei şi puterii absolute, desfăşurată pe fundalul evenimentelor tulburi din Anglia secolului al XII-lea, romanul reprezintă capodopera istorică a lui Ken Follett.  Enormă şi strălucită... o poveste minunată... plină de personaje incredibil de verosimile, dincolo de bariera secolelor... atinge toate sentimentele umane ­ iubire şi ură, loialitate şi trădare, speranţă şi disperare. ­ Cosmopolitan








































































Gabriel Garcia Marquez, scriitorul columbian în vârstă de 87 de ani, a murit

Gabriel García Márquez a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1982. În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american. Cel mai celebru roman al său este "Un veac de singurătate" (1967), dar foarte cunoscute sunt şi "Toamna patriarhului" (1975), "Cronica unei morţi anunţate" (1981), "Dragostea în vremea holerei" (1985), "Generalul în labirintul său" (1989) şi "Povestea târfelor mele triste" (2004).
Capodopera lui Gabriel Garcia Márquez, romanul din 1967 "Un veac de singurătate", descrie istoria satului columbian fictiv Macondo. Acţiunea se desfăşoară pe o perioada de peste o sută de ani şi prezintă ascensiunea şi prăbuşirea familiei Buendia.

Născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Aracataca, Gabriel Garcia Márquez locuieşte în Mexic de câteva decenii şi, slăbit din cauza bolii, nu a mai scris nimic de la cel mai recent roman al său, "Memoria de mis putas tristes" ("Povestea târfelor mele triste"), apărut în 2004.